Primim de la Alina Ionaşcu şi Ştefana Totorcea Odată ajunşi pe Bulevardul Carol I, ne grăbim să intrăm în holul unei clădiri boiereşti unde domneşte liniştea. Ora oficial anunţată pentru începerea conferinţei de presă săptămînale a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat este 10,00. Luni, 12 noiembrie 2001, la ora 10,00 nu erau în holul sediului central al PNŢCD decît două persoane. Avem tot timpul din lume să ne delectăm privind organizarea conferinţei. Dintr-un birou alăturat se aduc o faţă de masă de pluş roşu, şifonată, scaune de pluş roşu şi un banner care, după oareşicari parlamentări, este fixat peste uşa altui birou de către două femei de serviciu urcate pe scări portabile. Cineva le apostrofează că la ora asta "steagul" trebuia să fie deja pus. Abia spre ora 11,00 apar "obişnuiţii casei", ziariştii care au fost desemnaţi de fiecare publicaţie să "se ocupe" de respectiva formaţiune politică. Rămînem insensibile la "ocheadele" insistente ale lui Constantin Dudu Ionescu, care probabil că îşi cunoaşte toţii "clienţii" din sală, dar pe noi nu ne poate identifica cu nici o publicaţie. Schimbă cîte un salut cu şefa departamentului politic de la un cotidian şi cu o doamnă de lîngă noi. Intrînd în vorbă cu aceasta din urmă, ne spune că de fapt nu e ziaristă, dar vine la conferinţe "ca să mai cunoască lumea". Pînă la începerea conferinţei ne "avalanşează" cu opinii proprii despre viaţă şi cu fotografii ale fiilor ei de 8 şi, respectiv, 15 ani. Cei mai grăbiţi să participe par a fi jurnaliştii în vîrstă, care apar primii. Treptat, holul se umple de personaje diverse: jurnalişti pletoşi,
tinerele care fumează de zor, un bătrîn cunoscut "ca un cal breaz" celor din jur şi care poartă o pereche de şosete albastru cu roşu în picioare şi o pereche de plăcuţe de înmatriculare în mînă şi - în fine - preşedintele PNŢCD, Victor Ciorbea, alături de Constantin D
