România,

ţara tuturor posibilităţilor Revista Dilema pune cititorilor săi o întrebare incitantă, de natură filozofică, formulată astfel încît pare a sugera un anumit răspuns. Aşadar, nu întreabă dacă ne mai place ceva în viaţa asta, ci pe lumea asta. Ori, lumea asta e foarte mare! E atît de mare, încît ţara în care trăim reprezintă cam o treime de procent din populaţia lumii (a 300-a parte) şi aproximativ 2 miimi din suprafaţa totală a uscatului. Adică ceva infim. Unii spun că mărimea nu contează. Cînd trăieşti în ea capătă proporţii de dinozaur fiindcă îţi acoperă tot orizontul. Cînd însă reuşeşti să scapi, sub o formă sau alta, devine mică cît un purice, adică trece la proporţii reale. Răspunsul meu la întrebare e simplu şi clar: "Da, îmi mai place ceva pe lumea asta, şi anume chiar faptul că m-am născut şi trăiesc în România! Îmi place mai întîi de toate fiindcă e ţara tuturor posibilităţilor (mai ceva ca America), dar nu pretinde de la om, ca America." Aici, spre exemplu, poţi face bani mult mai uşor decît în America - după cum afirma un şofer de taxi de la Otopeni - dacă bineînţeles eşti suficient de escroc. Aici poţi deveni "politician" sau "căţel de politician". Ai nevoie doar de o burtă respectabilă, o faţă de buldog nesimţit şi un stăpîn căruia să-i devii util sub o formă sau alta. Sau, poţi să te faci ziarist sau om de presă fără să fii capabil a distinge între kV şi kW ori între astronomie şi astrologie! Poţi deveni director sau "manager" la o "întreprindere" cu capital majoritar de stat avînd un salariu occidental fără a fi nevoit să îndeplineşti şi principala funcţie a managerului: să aduci contracte. Mai poţi fi mare antreprenor agricol, dacă ai avut şansa să fii fătat cu un nume predestinat - cu rezonanţe de boabe. Pentru omul prost, însă, care nu a ştiut să exploateze oportunităţile create de "revoluţie" şi de partidul ei, plăcerea se poa