Lumea nu mi s-a părut prea tulburată* de dezvăluirea - subliniez cuvîntul! - operată de "Asociaţia Britanică pentru Ştiinţă Avansată", ar trebui să subliniez şi acest nume, dar încerc să-mi păstrez energia necesară pentru a-mi alunga indignarea; este din ce în ce mai presant să-mi controlez indignările. Să le reprim. Să le extirp. Să le extrag, precum măselele cariate la dentist; ar fi necesare cabinete - după modelul celor stomatologice - în care să te întinzi în fotoliu, să-i ceri doctorului: "Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!", iar el, ştiind despre ce-i vorba, să te anestezieze şi să-ţi extragă, uşor, uşor, cu mînă fină, indignarea stricată. Sînt două tipuri de indignare pe care n-ai voie să le accepţi în gură: cea facilă şi cea ipocrită. Celelalte - desigur - sînt necesare pentru a mesteca, pentru a scrîşni, pentru a clănţăni şi mai ales pentru a muşca; nu trebuie să renunţăm la muşcături, dar nu e cazul meu, azi. Azi sînt în alt stadiu. Revin - iată textul pe care-l transcriu fără să-i subliniez vreun cuvînt, punînd doar cîte un semn de exclamaţie acolo unde am tresărit: "În urma unui studiu foarte serios (!) care a durat mai bine de un an (!), o asociaţie britanică a dezvăluit (!) care este cel mai bun banc din lume (!). "Asociaţia Britanică pentru Ştiinţa Avansată" (!) le-a cerut utilizatorilor de Internet din lumea întreagă (!) să trimită bancurile lor preferate şi să le voteze (!) pe cele trimise deja. 40.000 de glume (!) din 70 de ţări (semn de întrebare: România s-a numărat printre ele?) au participat la acest studiu (!) şi iată rezultatul (de aici încolo nu mai pun nici un semn de exclamaţie, fiindcă orice banc se ascultă în tăcere): "Doi vînători pleacă în pădure, cînd deodată unul dintre ei se prăbuşeşte la pămînt fără suflare. Panicat, amicul său sună la Salvare: «Prietenul meu e mort. Ce pot să fac?» Operatorul răspunde: «Calmaţi-vă. Vă pot ajuta.