Mai versat în literatura dacică decît în cea latină, fiul Scorniceştilor şi-a întemeiat regimul pe principiul că cine se sprijină pe rubedenii nu are nevoie de prieteni. Prăbuşirea dictaturii nu a inaugurat însă o epocă de înflorire a prieteniilor. Smulgîndu-se de sub tirania supracentralizării, societatea s-a precipitat cu nesaţ asupra libertăţii de a se fărîmiţa, diversitatea degenerînd de regulă în adversitate. Vrajbei dintre clanuri etnice, politice şi de complicităţi economice i se adaogă metamorfozarea fiecărui individ în acuzator al tuturor celorlalţi. Rezultatul: un climat care deteriorează însăşi convivialitatea, ca mecanism indispensabil al coeziunii sociale. Nu toţi membrii societăţii cedează cu aceeaşi uşurinţă constrîngerilor acestui climat. Din întîmplare, printre păstrătorii unei anume propensiuni reziduale spre amiciţie se află şi actualul şef al statului. Amintitele reminiscenţe nu rezistă uşor la asprimea circumstanţelor. O dovadă: recenta dezbatere a CNA asupra abuzurilor sistematice practicate de către postul de televiziune OTV. Numiţi de diferite instituţii, 9 dintre cei 10 membri ai Consiliului au fost de acord să se ridice licenţa de funcţionare a studioului incriminat. Împotriva acestei măsuri a fost pronunţat un singur vot, dar acesta venea din partea reprezentantului Preşedinţiei. Instalat de bunişori ani în rarefiata comunitate

a longevivilor, autorul acestui extravagant gest se făcuse cunoscut încă din juneţe mai cu seamă ca gazetar sportiv. Desfăşurată în ambianţa dictaturii staliniste, cariera lui nu putea avea aspectul unei promenade liniştite. Astfel soarta l-a propulsat o vreme printre redactorii unui hebdomadar care folosea atît cuvîntul tipărit, cît şi versul cîntat pentru a-l preamări pe dictator. S-a numărat, de asemeni, printre primii reporteri ai tinerei Televiziuni Române, conformîndu-se fără entuziasm dispoziţiilo