I.
Jurnalul foarte intim exista! Fotocopiile pe care le ofer acum spre publicare elimina orice speculatie pe aceasta tema. Voi trece mai intii in revista citeva din presupunerile care de aproape doua luni au infierbintat paginile revistelor si ale ziarelor.
„Specialisti de marca“ in Marin Preda (cum ar fi Eugen Simion) s-au indoit de autenticitatea insemnarilor oferite spre publicare de catre Darie Novaceanu suplimentului Ziua literara (5 august 2002) cu titlul Jurnal foarte intim. Intrebata imediat de dl presedinte al Academiei ce cred, i-am spus ca Jurnalul foarte intim exista si ca voi dovedi curind acest lucru, asa incit domnia sa revine intr-un interviu in Ziua (17 august 2002) precizind: „La inceput am fost putin suspicios s…t, dar s…t mi-am dat seama ca e stilul lui Preda“.
Romania literara, intr-un text nesemnat (desi autorul vorbeste la persoana I singular) din nr. 32, pagina 31, crede, dimpotriva, ca „nu vad pe nimeni capabil sa contrafaca (si inca atit de bine) o pagina de Marin Preda“. In schimb, in numarul urmator al aceleiasi reviste, Cristian Teodorescu scrie: „Istoria dactilogramei pe care Darie Novaceanu a incredintat-o celor de la Ziua literara e aburita rau“.
Anonimul crede ca, la moartea lui Preda, manuscrisele au fost ridicate de Procuratura si ca apoi ar fi incaput pe mina Securitatii, unde s-ar mai afla si astazi.
In schimb, Cristian Teodorescu se intreaba „ce cautau la Ministerul Justitiei manuscrisele lui Preda“. Insusi Darie Novaceanu se contrazice, pentru ca, daca in Ziua literara din 5 august spune ca „absolut tot ce se inventariase“ la Mogosoaia si Editura Cartea Romaneasca a fost restituit familiei de catre redactorul-sef Cornel Popescu, deci si Jurnalul foarte intim, intr-o explicatie ulterioara (Ziua literara, 19 august 2002), nu stie unde ar putea fi originalul, sustine ca nu l-a vazut nicio
