Îi înţeleg perfect pe ziariştii ce le reproşează autorităţilor însărcinate cu lupta împotriva corupţiei că atacă dezinvolt controlorii de tren şi de autobuz fiindcă se lasă corupţi, pentru a nu încheia procese - verbale contravenienţilor, cu o sută de mii, o sută cincizeci de mii de lei, că portarii, că funcţionarii de la ghişeu, că asistentele medicale, că factorii poştali etc., în timp ce marii corupţi, care "lucrează" cu miliarde de lei sau zeci de mii de dolari, nu înfundă puşcăria. Omisiunea ori neputinţa organelor speciale sau nespeciale consacrate anticorupţiei mi se pare suspectă, fie incompetenţă, fie prostie, fie interes strict personal. Dar nici "micii" corupţi nu trebuie ignoraţi, căci fiecare mic corupt tinde să devină un mare corupt, conform invocării: eu sînt mic, tu fă-mă mare. Oricine care bagă în buzunar o sută de mii de lei ar dori (şi nu s-ar da înlături de la) cîteva milioane, dacă s-ar ivi fericitul prilej. Toţi sîntem pentru progres, dar mai ales sînt pentru progres găinarii mici, care visează să devină
proprietarii unui cont copios în bancă, ai unei maşini ultimul tip, ai unor vile voluminoase, ori eroii unei călătorii în Baleare sau măcar la piramide. Cine fură azi un ou nu se mulţumeşte să facă mîine omletă... O profesoară de franceză dintr-o şcoală rurală solicita elevilor (indirect, părinţilor) să-i aducă legume, zarzavaturi, ouă, lapte, ca pe vremea haraciului, fără să considere că povestea asta se cheamă tot corupţie, chiar dacă e în natură, în cea mai propriu zisă natură şi chiar dacă o legătură de mărar nu costă cine ştie ce. Sau o bănuim noi degeaba: ea voia să-şi înveţe elevii cum se spune în franceză morcov, pătrunjel, cartof, strugure, măr, că varză, barză, viezure, cioară pot fi găsite în cel mai recent dicţionar daco-francez. Ştiu că marii hoţomani sînt mai greu de prins cu mîţa-n sacul Bancorex, dar nu trebuie să aş
