Nicolae Labiş s-a născut la 2 decembrie 1935 în satul Văleni, com. Poiana Mărului din jud. Baia (în prezent Suceava), în familia unor învăţători. în timpul războiului, tatăl pleacă pe front, iar restul familiei se refugiază în satul Văcarea, com. Mihăileşti, de lângă Câmpulung Muscel, unde viitorul poet urmează clasa a doua a şcolii primare (1944-1945). La întoarcerea în ţinutul natal, Labişii se stabilesc într-o comună vecină cu Poiana Mărului, Mălini, înconjurată de munţi şi păduri. Nicolae Labiş copilăreşte într-o natură transformată de multă vreme în literatură de Eminescu şi Sadoveanu.
După terminarea şcolii primare, urmează, începând din 1946, cursurile Liceului "N. Gane" din Fălticeni. Scrie versuri şi, la sfârşitul lui 1950, participă la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, care are loc la Iaşi. Cu acest prilej se remarcă citind poezia Fii dârz şi luptă, Nicolae!, care apare succesiv în revista Iaşul nou şi în ziarul Lupta poporului din Suceava.
în 1951 obţine locul I la Olimpiada de limba şi literatura română, faza pe ţară, organizată la Bucureşti. Aici câştigă admiraţia redactorilor revistei Viaţa Românească, în paginile căreia îi apare poezia Gazeta de stradă. Tot în 1951, la iniţiativa lui Constantin Ciopraga, se transferă, de la liceul din Fălticeni, la un liceu din Iaşi. După absolvire, în 1952, se stabileşte la Bucureşti, pentru a urma cursurile Şcolii de literatură şi critică literară "Mihail Eminescu". Printre profesorii săi de aici se numără Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Camil Petrescu, iar printre colegi - Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Doina Sălăjan, Gheorghe Tomozei. în timpul celor doi ani cât durează cursurile devine - graţie înzestrării sale poetice şi intelectuale excepţionale, ca şi unei demnităţi incoruptibile, de fiinţă structural liberă - lider de opinie şi vedetă, ceea ce înseamnă
