Două texte din Dilema, nr. 501, se referă la Proiectul de lege privind folosirea limbii române..., al cărui autor sînt. Din nefericire - şi de neaşteptat, la o revistă cu vocaţia îndoielii cartesiene - nici unul nu vorbeşte despre proiectul real, textul legislativ real, cel votat recent şi de Camera Deputaţilor1. Ambele articole fac zeflemea pe seama unei bizarerii inexistente, a cărei mamă e pegra de presă, iar tată, zvonul de şanţ. Această imbecilitate, vajnic batjocorită de 10 zile-ncoace, în ciuda replicilor şi a textului adevărat pe care l-am trimis tuturor agenţiilor şi gazetelor, în ciuda demersurilor mele radiofonice sau televizuale de chemare la adevăr, e sursa uneia din cele mai mari minciuni mediatice din ultimul deceniu. O canonadă de ironii şi hăhăieli asupra unor scorneli tembele, un linşaj intelectual promiscuu, contra unei paiaţe căreia i se dă fraudulos numele meu. Nu se putea să nu tragă şi... Brutus, draga mea revistă Dilema. Dl Sever Voinescu consideră sans peur ni reproche că "cel mai ridicol gest legislativ" din istoria Parlamentului post-decembrist "este acela de a Ťprotejať limba română". Opinia d-lui Voinescu nu are nici un temei, întrucît în tot proiectul actual nu se pomeneşte niciodată cuvîntul "protecţie" sau "a proteja". Nici aserţiunea ritoasă (dar, chapeau bas!, în mare măsură adevărată), conform căreia "limba, scrierea şi vorbirea nu pot să facă parte dintre realităţile reglementate juridic" nu are vreo legătură cu ceea ce a votat Parlamentul. Nici un rînd din Proiectul meu nu-şi propune ţelul idiot de a reglementa limba sau scrierea ei prin lege. Tot ce intenţionez este să fac mai suportabil aspectul străzii şi al micului ecran pentru cele trei pătrimi din populaţie care sînt nevorbitori de limbi străine, prin adăugarea unei traduceri/explicaţii a mesajelor strict publicitare. Glumele d-lui Mîndruţă, despre iubirea de ţară, pă