Recent a fost publicată de Mathematical Association of America lucrarea The William Lowell Putnam Mathematical Competition, 1985-2000, conţinînd probleme, soluţii şi comentarii. Autorii, cu o amplă experienţă nu doar în participarea la competiţiile matematice, dar şi în tehnica rezolvării de probleme, sînt Kiran S. Kedlaya, Bjorn Poonen (ambii de la Universitatea Berkeley, California) şi Ravi Vakil (de la Universitatea Stanford). Nu e o culegere de probleme obişnuită, pentru că îşi propune să treacă în revistă şi un ansamblu de detalii care ar putea fi considerate de natură personală, dacă nu am fi siguri că ar putea interesa un sociolog. Mai precis, în finalul cărţii autorii nu se limitează doar la a lista cîştigătorii competiţiei - primii cinci clasaţi în fiecare an - din perioada discutată, 1985-2000, ci urmăresc şi ce au devenit peste ani aceşti oameni de excepţie. Ne interesează aceste informaţii cel puţin dintr-un punct de vedere: unii dintre cîştigători sînt de origine română. Autorii lucrării au fost interesaţi înainte de orice altceva şi de faptul că mulţi dintre cîştigătorii recenţi ai competiţiei urmează la încheierea studiilor o carieră în afara matematicii. Unii dintre cîştigători au devenit analişti programatori, cercetători în domeniul informaticii, specialişti în ştiinţe actuariale. Discuţia e mai amplă şi are legătură nu doar cu ceea ce ar putea să facă cineva care a terminat matematica. În ordine cronologică, primul nume care ne reţine atenţia este cel al lui Constantin S. Teleman care, în 1987, a cîştigat competiţia Putnam cu afiliaţia academică a Universităţii Harvard. A obţinut doctoratul la Harvard în 1994, apoi a fost pe rînd Assistant Professor la Stanford, la Universitatea din Austin, Texas, pentru ca în momentul redactării cărţii să fie Lecturer la Cambridge. Universitatea Harvard a fost reprezentată în 1992 de un alt student de origi