* Ciprian Mihali, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului, Editura Paralela 45, 2001; Inventarea spaţiului, Editura Paideia, 2001; Anarhia sensului. O fenomenologie a timpului cotidian, Editura Design&Print, 2001. L-am cunoscut pe Ciprian Mihali la un colocviu helvet de politici culturale. Ca la colocvii, vorbitorii se prezentau înainte de a intra în vorbă. Primul vorbitor s-a ridicat, şi-a dres vocea şi s-a prezentat aşa: "Ciprian Mihali, philosophe, Université de Cluj, Roumanie". Ironicul de serviciu al acelui seminar, lucidul şi puţin cinicul profesor Raymond Weber de la Collège d'Europe din Bruges s-a întors cu un zîmbet maliţios pe buze şi mîngîindu-şi barba foarte aranjată l-a întrebat: "Tellement jeune et philosophe déjà?" "Oui", a răspuns ardeleanul sec şi şi-a început expunerea. În pauza de cafea i-am văzut pe cei doi rîzînd împreună, semn că depăşiseră definiţia de dicţionar a uneia dintre cele mai vechi profesiuni din lume. Pentru Ciprian Mihali filozof este azi acel individ care, într-un spaţiu determinat, exersează (prin gîndire proprie) şi probează (prin asimilarea tradiţiei) "actul filosofic contemporan". Nici mai mult, dar nici mai puţin. Dacă se întîmplă ca el să fie şi profesor de filozofie, cu atît mai bine, iar dacă prin subiectul ales (cotidianul) poate coborî în stradă, n-o face doar pentru a stabili genul proxim şi diferenţa specifică ale subiectului, ci mai ales pentru a da un sens (fie el şi comun) cotidianităţii temporale şi spaţiale, practicilor comune, corporalului, evenimentului. Cele trei cărţi ale lui Ciprian Mihali, apărute anul trecut, la trei edituri din trei oraşe diferite, reprezintă readaptarea mai puţin academică a tezei sale de doctorat în trei secţiuni, scrisă sub îndrumarea profesorilor Andrei Marga de la Cluj şi Jean-Luc Nancy de la Strasbourg. Înainte de orice, transformarea tezei în carte (cărţi) e un