Directorul general al unei Regii Autonome importante din România merge cu Jaguarul la vila de la munte, cu familia; are şi el dreptul, două-trei zile pe săptămînă, la o de-stresare, are dreptul la trei-patru zile de de-conectare, dat fiind că munceşte ca un bou, iar cele cîteva zeci de milioane de lei pe lună (cuantumul e confidenţial, ba chiar e secret de stat) nu-i cruţă sănătatea. Împăcat cu sine şi cu minima moralia, directorul se pierde într-o reverie moale, în care se amestecă sentimentul sacrificiului în slujba interesului general cu ideea inutilităţii oricărui efort, pentru că, la dimensiunea cosmică, totul se echivalează, iar tot el e cel care pierde pînă la urmă. Deodată sună telefonul de la bordul maşinii, iar pe micul ecran apare unul din numerele premierului. "Sper că secretara a avut grijă să spună că sînt în control la cîteva unităţi subordonate", îşi spune eroul nostru. Ridică receptorul, aşteaptă să audă vocea şefului de cabinet, apoi glasul catifelat şi ironic al prim-ministrului (ironic şi catifelat, ca o revoluţie de catifea, meditează directorul general

al Regiei Autonome), dar în locul glasului bine cunoscut, aude, contrariat, cîntecul cam deşănţat al unei formaţii de cartier. "Este B.U.G. Mafia", zice, doct, fiul cel mic, care trage cu urechea la receptor. Directorul general priveşte uluit receptorul, numărul de pe display (pardon, de pe ecran - tremură la gîndul că ar putea călca legea proaspătă a limbii române) şi nu pricepe nimic. Se uită speriat în jur, dar tot mezinul îl scoate din confuzie. "N-ai auzit la televizor că posturile de radio pirat au interferat frecvenţele guvernamentale? Noroc că nu au spart codurile, ca hackerii (daţi-mi repede o traducere!) din Occident, care au pătruns în top-secrete (iar e de tradus). Ce bine că la noi se poartă transparenţa!" Aventura directorului general de Regie Autonomă este fictivă, dar