"Am locuit la «patrudoitrei». Eram cinci în cameră. Ne vizitam continuu, stăteam pe paturi la taclale nocturne, ne săream în ajutor, ne împrumutam rujuri, farduri de ochi, ţoale, ojă, ne epilam una pe alta în «Călcător», încălzind ceara pe un reşou, pe care mai prăjeam şi pîine, ne călcam rochiile şi pălăvrăgeam cu cele care stăteau pe margine fără treabă, doar aşa, de companie. Camerele erau mari, dar fără prize, urîte, cu paturi de fier, acoperite cu pături aspre, cenuşii, ca de la grajdul cailor, cu cearşafuri mizerabile, rupte şi îngălbenite, care ni se aduceau de la spălătorie, necălcate, pătate cu pete ce nu mai ieşeau şi mirosind a clor. Noi ne machiam straşnic una pe alta, ne dădeam cu parfum «Femme» luat de la «Coada calului», o sută cincizeci de lei sticla, sau luat din cămin, unde se vindeau multe, afişele erau în casa scării la toate etajele. În cameră mai aveam două dulapuri înguste de placaj, pe care le încuiam cu ditamai lacătul cu belciuge, nişte noptiere de fier şi un difuzor în perete, care pornea singur la şase dimineaţa şi habar n-am cînd se oprea.

Căminul colcăia de gîndaci, pe care-i omoram cu papucul. La «spălător» erau chiuvete de tablă, la duş nu era întotdeauna apă caldă şi lipseau pîlniile, pe jos erau nişte grătare de lemn putrezit, umezeală, iar la toaletă era o mizerie de nedescris, mai ales luni de dimineaţă, pentru că de sîmbătă nu mai făcea nimeni curăţenie, şi trebuia să stai la coadă. Şi azi am coşmaruri că nu mă pot duce la toaletă, pentru că e prea murdar. De la cantină luam pîinea, semi, cu gust acrişor, la discreţie, pentru noptiera de fier, la F.N.C.P.P.P., adică la «Fondul nostru comun pentru pîine prăjită», în caz că ni se făcea foame noaptea. În cămin umblam în dessous-uri, eram numai între noi, nu călca picior de bărbat. Jos la intrare aşteptau în permanenţă băieţii şi anunţau printr-o colegă, care urca, să cob