"Nu avem ce manca, unde sa muncim, nimeni nu ne da nimic. Ne mor copiii in casa de foame, ce sa facem?", sunt cuvinte cliseu in comunitatile de rromi. Case care cu greu pot fi locuite, cu folii din plastic pe post de geam, curti pline de puradei desculti si flamanzi sunt imagini des intalnite tot in comunitatile tiganesti. Pe toate canalele media, lideri mai mult sau mai putin recunoscuti ai acestora incearca sa convinga cat de oropsiti sunt conationalii lor si ca ar fi timpul sa se faca ceva si pentru ei. Indemnuri la munca, la scolarizare, mai putine... Se stie ca dorinta de munca a majoritatii este destul de redusa, putini fiind cei care constientizeaza ca pentru a fi ajutati trebuie sa arate ca doresc cu adevarat acest lucru. Din acest an, la nivel national au fost lansate o multitudine de programe, cu finantare internationala, pentru ajutorarea rromilor, pentru integrarea lor in societate. Singura conditie ceruta de cei in drept sa se ocupe de acest lucru este delegarea unui lider din fiecare comunitate de rromi. Dar, dupa cum am putut constata, in Timis acest lucru este extrem de greu de rezolvat. Nu am gasit nici o comuna in care sa se poata spune ca lucrurile au inceput sa functioneze si, in mare parte, vina este a acelora care cer sus si tare sa fie ajutati. O situatie mai aparte am gasit-o la Satchinez. Aici, trei tineri intreprinzatori, apartinand etniei rrome, au hotarat ca este timpul sa faca ceva pentru ai lor. Ceva concret. Vali Marcovici, liderul grupului, a luat initiativa de a fonda Asociatia Tinerilor Rromi din Banat. In felul acesta a considerat ca poate sa faca ceva pentru etnia din care fac parte. Dar cum birocratia in Romania este la cote superioare, asociatia mai asteapta "unda verde" de la Bucuresti pentru a putea functiona legal. "In 2000 am participat, impreuna cu cativa tineri de la noi din sat, la Institutul Intercultural din Timisoara, l