- Editorial - nr. 194 / 3 Octombrie, 2002 Alexandra a parasit Romania cu doi ani inainte de evenimentele din decembrie 1989. Era in clasa a noua la un liceu din Cluj-Napoca. La acea vreme, pentru bunicii ei, care au reusit sa o smulga din ghearele comunismului, ce parea vesnic, a fost o mare victorie. Desi toata lumea din jurul ei jubila pentru acest succes, pe Alexandra evenimentul n-a incantat-o prea mult, din contra, o facuse melancolica si trista. Motivul era simplu. Aici se obisnuise cu scoala, cu colegii ei de clasa, cu prietenii din bloc si de pe strada, ceea ce, la 16 ani, conteaza parca mai mult decat orice. Plecarea Alexandrei in Statele Unite in 1987 a fost un moment trist pentru toti cei care o cunosteau. Fetita aceasta, cu chip angelic, cu zambetul mereu pe buze, era pentru cei din preajma un fel de balsam, un antidot la orice necaz si, ne aducem aminte, pe vremea aceea necazurile se tineau lant. In decursul anilor, despre Alexandra primeam informatii vagi de la rudele din tara, dar imbucuratoare. Ajunsa in mediul american ea nu s-a pierdut, ci s-a pus serios pe treaba. A invatat. Dupa absolvirea liceului, a urmat facultatea, iar acum lucreaza ca economista la o banca de prestigiu. Intre timp, parintii ei au ajuns, de asemenea, in State si, dupa un an greu de munca la lopata, au devenit si acolo ceea ce au fost aici. Castigand bine, dar si muncind pe rupte, au reusit ca in 10 ani sa-si oranduiasca un trai decent, intr-o casa proprie, proaspat construita, specifica americanului de mijloc. Desi cu dorul de casa mereu in suflet (bunicii ei s-au reintors din America), Alexandra a pasit din nou pe pamantul natal abia dupa 14 ani, acum la o varsta a plenitudinii. Si, in ciuda a ceea ce credem noi despre mediul american, Alexandra a devenit o femeie calda si delicata, cu o gandire profunda si matura. Iata ce ne-a declarat ea, printre altele: "De ani de z