Unul dintre punctele obligatorii de respectat in relatii publice si imagologie (in general, in comunicarea socio-umana) il reprezinta proprietatea semnificatiilor cuvintelor limbajului vocal (verbal) folosit. Sa ma explic printr-o suita de exemple... pilduitoare. Alaltaieri erau (in armata) la moda si la putere comunistii. Acestia se ierarhizau in activisti (comunisti de profesie) si membri de partid (comunisti de statut). Li s-a si spus comunisti (ce-i ce-au cerut sa fie inregimentati) si membri de partid (cei ce-au fost, c-asa era statutar si... obligatoriu!). Ieri, cand structurile militare au fost invadate de "ofertele" civile, ajungand sa poarte grade mari fara sa stie ce au pe epoleti, "sotii, vecini, amici si fii, pe caprarii de cumetrii, dupa un nou democratism numit si neo-nepotism", la adunarile ordonate se auzeau comenzi de genul : "Militarii si purtatorii de uniforma sa vina la unitate cu tinuta regulamentara". Azi, structurile se demilitarizeaza dupa model occidental. La categoria impuse, ies din concurs, in ordine, batranii, bolnavii si clontosii. Raman in functii profesionistii, mai ales tineri si tineri cu batrani bine inradacinati in arborele genealogic. De pilda, cei ce-si zic istorici si spun ca Sfanta Elena, destinatia celebrului Napoleon, e denumirea unei manastiri pentru care se-aduna bani cu acest nume. Sau profesorii de limba natala cu secundar rusa, care spun ca a profera si a prefera sunt sinonime. Traim o ciudata schimbare de macaz. Trenul democratiei a parasit, in fine, linia moarta. Gafaie si-si trage din greu vagoanele cu titluri, ranguri, vip-uri, chipuri, trecand prin garile si haltele care le fac cu mana si cu gura alegatorii, fluierand a paguba si fara sa opreasca. Se tot duce spre harazita prapastie ca si tara lasata de izbeliste si (a)dusa de rapa. Si exemplele de "improprietariti" ale vehiculelor comunicationale ar putea continua,