Demonstraţiile împotriva declanşării războiului în Irak s-au desfăşurat, la sfîrşitul săptămînii trecute, tocmai în ţările unde guvernele susţin poziţia oficialităţilor americane - Marea Britanie, Italia, Spania - pentru a-i responsabiliza pe oficiali în faţa deciziei de a angaja ţara într-un război în care - după părerea lor - interesele proprii nu sînt ameninţate. De cîtva timp, preşedintele Bush susţine cu încăpăţînare necesitatea unor lovituri preventive pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein. După atacul de la 11 septembrie, acţiunea declanşată împotriva Afganistanului a fost un succes în lupta împotriva talibanilor, dar nu şi o victorie împotriva terorismului. Regimul de la Kabul a fost înlocuit, organele provizorii ale puterii funcţionează într-o ambianţă destul de confuză, noua construcţie politică democratică este permanent sabotată de actele de violenţă ale căpeteniilor războinice locale. Fiecare explozie, fiecare atentat dau apă la moară celor care susţin că efortul militar a fost disproporţionat faţă de rezultatul obţinut, redus de sceptici la ceea ce este indubitabil: unele femei au găsit curajul să lepede incomodul veşmînt tradiţional, impus de fanaticii Islamului. Organizaţia Al Qaeda şi-a păstrat structurile şi reţelele, şeful ei, Ossama ben Laden, trăieşte, simbol al pericolului gata oricînd să atace din nou. "Nu mai putem permite duşmanilor noştri să lovească primii" afirmă administraţia în documentul înaintat Congresului american, întitulat "Noua strategie naţională a Statelor Unite ale Americii", înlocuind vechea strategie a ripostei, din timpul războiului rece. Din axa răului - Irak, Coreea de Nord, Iran - preşedintele şi consilierii săi au ales Irakul ca primă ţintă, justificarea fiind datele despre acumularea de arme chimice şi biologice, despre potenţialul nuclear, despre posibilităţile de transport ale acestor arme la ma