* Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înţelesul tuturor, Editura Cartier, Chişinău, 2001 Tortura pe înţelesul tuturor este o carte tristă plină de umor, cutremurătoare şi ironică, o carte de memorii despre cei cinci ani de detenţie politică (1959-1964) pe care autorul, Florin Constantin Pavlovici, i-a petrecut pe traseul Jilava-Balta Brăilei-Gherla. Ea este o apariţie tîrzie pe raftul cu un asemenea gen de literatură şi constituie debutul, la fel de tîrziu, al unui autor care are exact vîrsta tatălui meu (n. 1936). De două ori tîrziu, aşadar, însă nicidecum tardiv... Cel care a fost redactor la Radioteleviziune între 1969 şi 1998 - avînd şi o "scurtă carieră de critic literar la sfîrşitul anilor '60, urmată de o activitate de traducător" - scrie realmente extraordinar. Volumul său de memorii, plasabil undeva între cele ale lui Ion Ioanid şi Lena Constante, nu este doar un document tulburător despre universul concentraţionar al României staliniste, ci şi o carte memorabilă a unui înţelept mucalit, interesat de întreaga comedie umană şi irezistibil atras de comedia de moravuri. Florin Constantin Pavlovici urmează firul cronologic al anilor de detenţie, de la arestarea pentru lecturile sale, pînă la momentul eliberării, cînd nu mai avea ce haine civile să îmbrace, întrucît şi le furase singur, "cu prilejul diverselor inventare sau deplasări dintr-un lagăr într-altul", transformîndu-şi-le în obiele. Epica propriului traseu trece însă în plan secund, iar memorialistul, un altruist veritabil, îşi roteşte privirea asupra celor din jur, fie ei tovarăşi de suferinţă sau torţionari, sistematizează elementele după care se ritualizau zilele şi nopţile acelor mii de Ivani Denisovici şi le ilustrează anecdotic, presărînd totodată o sumedenie de portrete-medalion şi avîntîndu-se în savuroase dezvoltări eseistice. Cititorul va găsi aici consideraţii despre ticurile verbal