despre oboseala victoriei fără efort Acum cîteva zile, doi parlamentari au propus ca o zi din noiembrie (nu mai ştiu care, în preajma summit-ului de la Praga) să fie declarată Ziua NATO. Cu această ocazie, Guvernul şi organele locale ar trebui să organizeze manifestări populare cum ar fi defilări, chefuri de stradă şi concerte. A, să nu uit ce era mai important: Ziua NATO e zi liberă! Propunerea vine într-un moment bun, cînd chiar avem nevoie de un simbol naţional uşor de înţeles, gata de explicat în numai cîteva cuvinte aliaţilor noştri potenţiali. Pe vremuri, Polonia se prezenta drept ţara Solidarităţii, iar Ungaria îşi lua cu mîndrie titulatura de patrie a reformei economice încă de sub comunism. O vreme şi pentru noi a mers să ne lăudăm cu Revoluţia, însă deja asta nu mai spune nimic despre stările de lucruri de astăzi. Noroc cu propunerea legislatorilor, care ne-a deschis ochii: sîntem ţara lu' Ziua Liberă! Asta e foarte uşor de explicat şi se poate constitui într-un mare avantaj în a promova România ca destinaţie pentru capitalul străin şi administratorii lui. Unde în altă parte din lumea asta mai găseşti aşa un neam dispus să se apuce de treabă imediat, adică imediat după o scurtă perioadă de odihnă, necesară în urma frămîntărilor care au dus la această decizie curajoasă? Experţii, sînt convins, vor aprecia noua sărbătoare şi vor scrie acasă, îndemnîndu-i pe colegii lor manageri să vină şi ei într-o ţară în care Crăciunul se termină pe la jumătatea lui ianuarie. Apropo de Crăciun, sărbătoarea NATO din noiembrie poate fi folosită împreună cu ziua de Moş Niculae (nici ea încă nu-i liberă, dar lucrăm la asta...!) pentru a construi o punte de zile nelucrătoare care să ne asigure cam o lună şi jumătate de concediu naţional. Oricum, nu mai e mare lucru de făcut, odată ce, se ştie, în orice ţară NATO năvălesc imigranţii care se apucă imediat de treburile pe c