Pe 26 septembrie, la conferinţa "Cum să ne asumăm valorile noii societăţi", preşedintele Ion Iliescu a afirmat că presa este "un instrument al controlului pe care societatea trebuie să-l exercite asupra celor care administrează statul şi instituţiile sale". Pe 27 septembrie, în cadrul aceleiaşi conferinţe, premierul Adrian Năstase a rostit un discurs în care s-a referit, între altele, şi la relaţiile dintre putere şi mass-media. "Nu trebuie să ne vînăm unii pe alţii", a afirmat premierul, şi a insistat asupra necesităţii unui parteneriat între politicieni şi presă, în numele noilor valori care trebuie promovate în societatea românească. Pe 28 septembrie, William Maetzer, director executiv în NATO, a spus că serviciile secrete româneşti sînt pregătite profesional pentru intrarea în Alianţa Nord-Atlantică, dar le-a criticat pentru lipsa de transparenţă faţă de mass-media. Pe 29 septembrie, în Financial Times a apărut un articol despre practicile unor ziare din România care şantajează marile companii cu campanii negative pentru a le obliga să cumpere spaţiu publicitar, ajungîndu-se astfel la o presă făcută pentru interesele patronilor, nu ale publicului. Nu există, desigur, nici o legătură directă între toate astea. Există însă o legătură de substanţă, pentru că în aceste intervenţii este vorba, într-un fel sau altul, despre rolul presei în democraţie şi despre relaţiile sale cu puterea ori cu mediile de afaceri (adică cele două "centre" care pun în mişcare dezvoltarea societăţii). Stilul curent al presei de a reacţiona faţă de putere a fost ilustrat chiar a doua zi după alocuţiunea premierului: n-am văzut nici o ştire (adică o prezentare neutră şi imparţială a faptelor şi declaraţiilor) despre ce a spus Adrian Năstase; în schimb, vreo trei ziare au reprodus cîteva fraze din discursul său "ambalate" într-un fel de comentariu puţintel ironic, puţintel maliţios - î