Puţini oameni de teatru au posibilitatea să-şi prezinte publicului "autoportretul artistului la maturitate". Spectacolele pe care le-au regizat sau în care au jucat de-a lungul timpului n-au rămas decît în versiuni filmate, atît de înşelătoare acestea. Ei sînt astfel constrînşi să-şi demonstreze succesele cu martori - colegi şi critici, care ţin cuvîntări tremolate - şi cu fragmente de bandă, cum procedează oamenii obişnuiţi, la aniversări, proiectînd unor invitaţi plictisiţi caseta cu înregistrarea căsătoriei. Horaţiu Mălăele, la cincizeci de ani, are alte posibilităţi: spectacolele lui sînt longevive, gustate de public, şi bine întreţinute prin turnee. Ca urmare, el a reuşit să alcătuiască un festival de o săptămînă cu cîte ceva din ce-a mai făcut în ultimii cinci ani (cu o excepţie remarcabilă: Puricele lui Feydeau datează din 1993!). Gazda a fost Teatrul de Comedie, reînnoit la vîrf. Organele centrale şi locale ale puterii au fost prezente la deschidere, alături de sponsorii activi. Nouă spectacole, o lansare de carte - Horaţiu despre Mălăele - şi o expoziţie de grafică au mobilizat un public însetat, prin privaţiune estivală, de evenimente cultural-mondene. În ciuda vremii urîte, săptămîna a fost luminoasă şi toată lumea s-a înveselit. Realizat pe multiple planuri ca actor inconfundabil, regizor abil, grafician talentat şi literat spumos, Horaţiu Mălăele nu este deloc în situaţia de a ofta ca Verlaine (Ce-ai făcut tu, cel care-acum / Plîngi plin de jale / C-ai risipit / Nechibzuit / Zilele tale?) după tinereţea pierdută. Aparent nonconformist, de fapt, realist, el şi-a gestionat cariera cu chibzuinţă, obţinînd maximum de succes cu minimum de mijloace (Economii, Horatio!). N-a avut o tinereţe risipită între tentaţii şi contemplaţii, astfel încît nu şi-a pierdut, ca Rimbaud, viaţa, din excesivă delicateţe (Oisive jeunesse / A tout asservie / Par délicates