Limba de lemn, încărcată de platitudini, truisme, lozinci şi hiperconcreteţe nu a dispărut o dată cu discursurile lui Ceauşescu şi literatura omagială închinată lui. Găsesc în pagina I a Gazetei de Transilvania cîteva citate dintr-o carte de versuri, pe care le priveşti siderat: "În manifestul său electoral PDSR şi-a manifestat plenar. / În mod sintetic / Oferind profetic / Soluţii viabile, concrete / Bazate pe studii şi traduse în proiecte." (imaginaţi-vă - nu e greu - limita versurilor). Sau, în alt loc: " Principiile social-democraţiei / Implică nevoile sociale / Grija faţă de copii şi tineri / De cei ce nu-şi găsesc în viaţă o cale..." Articol versificat, pentru care (sau pentru alte merite), autorul cărţii a primit o funcţie mijlocie în aparatul de stat. N-am crezut că se mai scriu astfel de poezii... Iată că, în pagina a 4-a, întîlnim un articol care nu ne surprinde mai puţin: "Realmente, nu reuşim decît în mică măsură să apropiem arta şi literatura de oameni,

poate pentru că nu avem structurile necesare acestui demers sau pentru că deja în lume se practică alternative: lumea a ieşit din sistem şi face artă şi critică. Aşadar, se pare că ne aflăm într-un fel de haos alternativ cu noul gen de critică." Şi mai departe: "Societatea civilă îi este datoare creaţiei literaturii şi artistice. Suportul economic datorat artei ar părea a fi un act frivol, un act gratuit, într-o rezonanţă a operei de artă şi a creaţiei literare, înţeleasă cu o inutilitate care îşi ajunge sieşi." Cei care au înţeles bine citatele (nu cu o inutilitate care-şi ajunge sieşi), au dreptul de a citi şi următoarea: "Limbajul critic trebuie să fie deschis, uşor de interpretat, încît orice lucru artistic sau literar trecut prin filtrul unor critici reali (!) să devină atractiv pentru consumatorii de artă, fie ea plastică sau literară". Vorba autorului: "cronica sofisticată şi cosmopoli