?Facem un contract de forma, ca nevasta-mea ma bate la cap!?
In 1997, Alexandru Joita, care avea nevoie urgenta de bani pentru o operatie a sotiei, a gasit in ziar un anunt de mica publicitate prin care firma la care lucra Ioan Anton Sabo oferea imprumuturi avantajoase in lei si valuta. Prima afacere a fost simpla: Joita a imprumutat 1.000 de dolari, cu o dobinda de 10 la suta pe luna. Cei doi au ramas in relatii bune. Pentru ca Joita avea probleme financiare la firma pe care o conducea, Sabo i-a propus sa ii dea imprumut 1.000 de dolari, in calitate de persoana fizica si fara dobinda. Ca intre prieteni. In octombrie 1998, tot ?amical?, Sabo i-a mai imprumutat 4.000 de dolari. La scurt timp, el i-a propus lui Joita sa treaca tranzactiile pe hirtie: ?Facem un contract de forma, ca nevasta-mea ma bate la cap, dar n-o sa se intimple nimic, chiar daca mai intirzii!?. Increzator in prietenul sau, Joita a acceptat ca pe contractul de imprumut sa treaca si cei o mie de dolari imprumutati in ianuarie, si toate dobinzile aferente, asa ca in documentul semnat la notar figureaza un imprumut de 8.500 dolari. Banii urmau sa fie returnati in trei luni, in caz contrar, Joita urmind sa-i cedeze lui Sabo apartamentul cu patru camere din soseaua Pantelimon, unde locuieste. Ceea ce s-a si intimplat, sotii Joita raminind acum pe drumuri.
Scenariul se repeta
La fel ca Alexandru Joita, bucurestenii Eugenia Ciulacu, Florentin Dumitrache, Stefania Zdrascovici, Gheorghe Bocsa, Petru Vicol si Victor Petre au imprumutat, in acelasi mod, de la Ioan Anton Sabo, sume intre 3.500 si 8.000 de dolari, pe care le-au girat cu locuintele si, neputind returna banii la timp, si-au pierdut casele. O parte din acestia au deschis actiuni in justitie, dar au pierdut deoarece contractele de vinzare-cumparare sint imbatabile din punct de vedere juridic. Cit despre procesele prin
