- Cultural - nr. 196 / 7 Octombrie, 2002 Joi , 26 septembrie, dupa o zi capricioasa , cu soare dar si cu ploaie de toamna, la ora 19, Teatrul Act din Bucuresti "mustea" de nume sonore ale teatrului romanesc, participante la evenimentul lansarii cartii lui George Banu. Foarte putin dupa ora fixata pentru inceperea mult asteptatei intalniri a publicului cu celebrii protagonisti, artistul Marcel Iures, "filosoful melancolic ", si-a aratat cealalta latura - simtul umorului, cu un zambet sincer, iradiind de emotie pentru momentul de neuitat al..."Uitarii", avan-du-i alaturi pe autor si pe traducatoarea Anca Maniutiu, dar si pe...sotul acesteia, aflat la Oradea, unde monteaza un spectacol, dar prezent cu sufletul. "Buna seara, sunt sigur ca dumneavoastra nu ati uitat de ce ati venit, dar eu nu-mi mai aduc aminte de unde sa incep..." "Brusc, n-am mai simtit nevoia sa acumulez si am inceput sa tanjesc dupa uitare. A uita- nu aveam nici o indoiala - era, prin urmare, decizia mea. Lucrul acesta nu ma inspaimanta, iar uitarea nu-mi aparea, deocamdata, ca un naufragiu, ci mai degraba ca un inceput de intelepciune. Uita, ca sa te salvezi! ". Naturaletea trecerii de la dialog la monolog a fost atat de fireasca, incat era greu sa credem ca maestrul cit(e)a cuvintele altui.. maestru, continuand lectura cu un alt dialog autointerogativ, din eleganta carticica cu coperta albastru- galben... "De ce ati facut un spectacol despre memorie?" - este intrebat un regizor."Am uitat", raspunde el. Uitarea si memoria sunt legate. Una apara, cealalta rezista, una cauta refugiul, cealalta e intr-o permanenta ofensiva. Cata vreme fortele care se infrunta raman pe pozitii, echilibrul e salvat. Inepuizabila partida de sah"... Auditoriul se cufunda vrajit in timbrul vocal al marelui actor, cand, pe neasteptate, suna un telefon mobil. Calm si cu fina ironie, artistul roaga spectatorul sa...raspunda,