Cosmin MANOLESCU, esti dansator si coregraf, dar si director executiv al Fundatiei Proiect DCM. Stiu ca in ultima vreme ai un program extrem de incarcat. De exemplu, acum de unde vii si unde te duci? Banuiesc ca esti intre drumuri…
Vin de la Sofia si sint in drum spre Amsterdam, dar fac o escala destul de mare la Bucuresti, fiindca avem doua proiecte importante: intilnirea dansatorilor din Bucuresti si a reprezentantilor lor din tara in vederea posibilei infiintari a unei Uniuni a Dansului, si proiectul international Movements on the Edge, la care vor participa aproximativ 20 de coregrafi din tara si invitati din strainatate, de fapt un mini-festival de dans, cu ateliere, proiectii de filme si spectacole.
Sa le luam pe rind. Vorbeai de eforturile de reinfiintare a unei Uniuni a Dansului. Initiativa a fost primita cu destula retinere de o parte a breslei. Crezi, in continuare, in fezabilitatea acestui deziderat?
Consider ca este nevoie de o organizatie profesionala puternica, reprezentativa. N-as putea spune daca sint optimist sau pesimist, exista dificultati in a lansa dialoguri si a comunica, intre diferite institutii si persoane. Avem cu totii orgolii si foarte putini sint dispusi sa treaca peste ele. Pentru inceput este important ca ne intilnim, ramine de vazut daca va fi un succes. Vom pune pe tapet probleme care ne afecteaza pe toti. Sigur ca si rezultatele sint importante, dar daca nu vor aparea acum, poate vor fi peste 10-20 de ani.
Din discutiile recente, desfasurate la Parlament sau in cadru televizat, unii au ramas cu impresia ca initiativa apartine unui grup de dansatori de contemporan, care doresc sa aiba un statut dublu, raminind independenti, dar fiind in acelasi timp finantati de MCC. Este acesta un paradox?
Cunosc acest curent de opinie. Nu consider ca dansul independent doreste sa ia
