Vom incepe cu un loc comun: invatamintul, considerat de toti guvernantii din ultimii 12 ani prioritate nationala, intereseaza in doua imprejurari: in jurul datei de 15 septembrie cind incepe scoala si atunci cind se declanseaza cite un scandal cum a fost cel al manualelor alternative, al coruptiei de la examenul de bacalaureat de la un liceu din Capitala sau notele rusinos de mici obtinute de cei care au concurat pentru obtinerea de posturi in invatamint, cu atit mai scandaloase, cu cit aceiasi absolventi obtinusera note scandalos de mari la examenul de licenta, sustinut cu doua saptamini inainte. Deci, subiecte bune de exploatat in mass-media.
Nici anul acesta lucrurile nu au fost diferite, eventual doar un grad mai mare de festivism a insotit prezentarea pregatirilor pentru deschiderea noului an scolar. Pe toate posturile a fost prezentata o scoala noua, ridicata/“reabilitata“ – nu a reiesit foarte clar – numai intr-o luna cu 2 milioane de dolari in sectorul 5 al Capitalei, o scoala cu circuit inchis de televiziune, cu trei terenuri de sport, in sfirsit, dotata dupa toate standardele invatamintului european.
In aceleasi emisiuni – e drept, pe un spatiu mai redus – am vazut cei aproximativ 500 de elevi, absolventi ai clasei a VIII-a, care protestau impreuna cu parintii lor pentru ca sint condamnati sa stea un an acasa, pentru ca nu au fost prevazute in planurile de scolarizare locuri pentru ei, desi au promovat capacitatea cu medii peste 6.
Si am mai vazut cum un lider sindical, acelasi in ultimii 10 ani, cu fata tot mai obosita si cu un ton tot mai resemnat, cerea timid salarii mai mari pentru profesori, bonurile de masa, spre deosebire de „cornul cu lapte“, raminind o indepartata utopie. (Cresterile nesemnificative de salarii de anul acesta s-au facut din economiile rezultate din sacrificarea a cel putin doua dintre lucrurile bune promova
