Comuna si statornica de ambele parti ale Prutului, obsesia recuperarii are insa in fosta provincie romaneasca, devenita stat independent dupa reeducarea si remodelarea suferite in perioada anexarii sovietice, o determinare in plus fata de modul in care se manifesta in Romania.

La Bucuresti, termenul constant de raportare pentru "recuperari" este modelul occidental, in treacat si repede spus cam abstract vazut, cata vreme nu exista un model occidental unic, nici politic, nici economic, nici social, nici cultural; la Chisinau, aspiratia spre "modelul occidental", la fel de otova delimitat, este insotita si de cea a "sincronizarii" cu tara, cum scriu jurnalistii si intelectualii pentru care macar identitatea lingvistica "moldoveneasca", de nu si altele, reprezinta o impostura. Vitalie Ciobanu, literat basarabean inca tanar (este nascut in 1964), e unul dintre acestia.

Romancier, critic literar, eseist, publicist politic, el si-a strans treizeci de texte plus un capitol de jurnal de voiaj intr-o carte* prezentata de autorul insusi drept "volum de critica literara". O calificare nu tocmai exacta, de vreme ce subtitlul culegerii este "30 de pretexte literare si un Jurnal la Praga". Fara a fi totusi chiar un simplu pretext, literatura e insa in cartea lui Vitalie Ciobanu doar un teren de decolare si un spatiu privilegiat de referinte, ceea ce face din Valsul pe Esafod un volum de publicistica tinand mai degraba de ideologia culturala. Larg deschisa spre generalitati, cartea are mai mult sensul unei actiuni decat al unei constructii intelectuale. Militantismul primeaza, reflectia ramane fidela demonstratiei, textele au, aproape toate, aspectul si caracterul unor interventii angajante si stimulante.

Totul pe axa obsesiei recuperarii. "Literatura romana din Moldova de Est", scrie Vitalie Ciobanu inca din scurtul cuvant inainte al volumului, "are d