- Cultural - nr. 197 / 8 Octombrie, 2002 Urme Picioru-mi lasa doua urme Trecute prin aceeasi unda, Dar pasii, timpul vor sa-l curme Ca nu mai pot sa se auda. O urma e in ratacire Pierduta in pustiu de vina Iar alta e in neclintire, Dar indreptata spre lumina. Masura lor, slujire este Si leacul lor e cu putinta, Sa nu le cauti in poveste, Ci sa le cauti in credinta. Iar cand pe cale se vor duce Dorind sa fie impreuna, Eu voi purta aceeasi cruce Si voi avea aceeasi urma. 15.08.2002 Autumnala Pe umeri imi voi purta acest anotimp. Se deschid lacatele baladei cu vantul ruginit in departari neintrerupte. Strang umbre de fum sub aripa frunzei odihnita-n vazduhuri. Semne de-ntrebare locuite de pietre au inscriptii cu fata spre palma. Si linia… Si linia deschisa spre toamna e urma de bocet in tanguirea copacului ascuns in viori. 18.09.2002 Fara cuvinte De cealalta parte a asteptarii am muscat din cuvinte innegrite de intuneric. Am schimbat tristetea pleoapei cu o vindecare: sageata indreptata spre mine! Fara cuvintele tale: rug si dalta ce sculpteaza statuia fara umbra ast'noapte? Mister ce se-aprinde-n secunde, Intrebare pusa la greu, Ma topesc in rugul ce-ascunde Viata si moarte, mereu. Purtati de-ndurare, spre bine, Noian de rascruci noi suntem, Ma dezgrop pe mine, din mine, Nu de moarte, de viata ma tem. 10.09.2002 Scrisoare catre mama Maicuta draga, Nu ti-am spus niciodata ca stiu, cum talpa leaganului meu calca taram si vreme, nesomn, taceri si iubire pana la marginea visului. Nu ti-am spus niciodata ca stiu, cum tarziul tau era devreme, cum soaptele tale erau taine si suspinul _ scapare picurata-n durere. Nu ti-am spus niciodata dar stiu, ca oricum te-ai numi iti voi spune Maria, nume divin si altar pentru o adan