Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând maşinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii şi sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiştii japonezi cu bliţuri, trecui nepăsător, mirat că i se acordă atâta atenţie...

Astfel încât, ieşind din Luvru, cei ce aşteptau la rând afară nerăbdători de câteva ceasuri, abia se pregăteau să intre pe lângă noi, care eram gata terminaţi... Oceania ne doborâse. Cel mai entuziasmat se arăta amicul meu, pictorul, Instigatorul ocult, aparţinând probabil unei secte care nu a ajuns încă în România şi care ar da bătaie de cap S.R.I.-ului. El socotea, de ex., că fără studii, fără belearte, fără academie, primitivii izolaţi de restul umanităţii creaseră în mijlocul Pacificului un Om real în fine, stăpânit de instincte, pe care prejudecăţile, tabuurile, ideologiile lumii culte, îl ocultau... Fără vreo şcoală înaltă. Doar dacă în vreo colibă de-a lor, de lut, secretă, cine ştie, n-or fi ascunzând vreuna...

Mulţi handicapaţi la intrare; femei cu copii în cârcă, sau în cărucioare. Văzusem şi înăuntru astfel de fiinţe târându-se de-a lungul sălilor înalte, copleşitoare. Un ins în vârstă lângă mine, la secţia de artă romană, în dreptul lui Cezar chel şi cu nasul spart, căscase zgomotos fără să ducă mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros şi umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creaţii universale caracteristic firilor instruite, mai posedă şi o latură ascunsă neavând nici o legătură propriu-zis cu arta. De cele mai multe ori, atracţia o exercită faptul că în muzeu se oferă ceva, pe bani puţini, ceva mai mult decât un bilet de metrou, să aibă acces oricine care se convinge în acest mod că lucrul valoros pe care l-a în