Buzura şi Semprun

Două lucruri absolut remarcabile în LUCEARUL (nr. 32). Mai întîi, un interviu al dnei Mariana Criş cu dl Augustin Buzura. îl regăsim pe autorul Blocnotesului din anii dictaturii, "furios", în sensul bun dispus să aşeze punctele pe i, nemenajînd nici o susceptibilitate şi neluîndu-şi nici o măsură de precauţie. Printre "victimele" pamfletarului se numără şi dl Paul Goma: "A fost suficient ca generalul Pleşiţă să-l prindă de barbă, ca după numai patru zile să revină la sentimente mai bune faţă de secretarul general al partidului. Scrisoarea prin care-i cere îndurare lui Ceauşescu este model de laşitate şi turnătorie. A divulgat numele tuturor celor care l-au ajutat cu bani, a trecut în dreptul fiecăruia suma primită, cu precizia unui contabil, deşi Ceauşescu nu avea de unde să ştie şi nici nu-l interesa acest lucru, el dorea doar scuzele în urma cărora să-i poată da slujbă şi casă". în alt capitol al interviului, dl Buzura se referă la Fundaţia Culturală Română, ameninţată cu transformarea. Problema principală o reprezintă, după dl Buzura, precaritatea fondurilor şi dezinteresul oficial faţă de imaginea culturii române în afară, nicidecum numele instituţiei. Că va fi Institutul Român, e neimportant, dar că nu se cheltuiesc bani pentru cultură, e grav: "Noi nu mai putem trimite ambasadelor nici măcar o hartă sau o broşură despre România - diplomaţii au ajuns să facă xeroxuri după xeroxuri - vreme în care parlamentarii noştri se întrec în a-şi schimba televizoarele şi maşinile sau a bate lumea în zadar". (în paranteză fie zis, nici revistele culturale nu mai ajung la ambasadele, consulatele sau instituţiile româneşti de cultură din străinătate: politica înţeleaptă a Ministerului Informaţiilor de sub mîna dlui Dîncu a tăiat toate subvenţiile!) în fine, dl Buzura se referă la dosarul său de la CNSAS, pe care l-a văzut şi în care