lângă uşă după cursa de şoareci
crapă de atâtea droguri şi sex şi spaimă
Snow White a cartierului
nu cade nici o stea din cerul negru
nu vine
nici un prinţ
de la barul din colţ cu un păhăruţ de trăscău
doar un câine de sticlă îi linge firişorul de sânge
din colţul gurii
va intra încet în gunoiul străzii sub gheaţa indiferentă a unui neon
e tot ce-a mai rămas după ce poezia şi-a luat zborul
ar fi bine de-ar ninge cu fulgi uriaşi cu poveşti
cu pitici de turtă dulce şi staniol
cu licurici în explozie şi crengi de brad
CA SÃ UIT
Ar fi bine dacă şi Dumnezeu ar trece cu sania pe aici
şi mi-ar injecta în venă
o picătură
mai mult de veşnicie
peste urâtul din minte
măcar acum
măcar în noaptea asta de oţet şi de fier
când e prea târziu şi sufletul nu ştie încotro s-o ia
printre atâtea ziduri
şi mi-e amar amar
CA SÃ UIT
nu-i nimeni să se bucure de daruri
nu sunt plin de mânie
doar
descumpănit doar pierdut de lume şi fără lume fără lumină
doar
înşfăcat de ceafă şi ţinut deasupra prăpastiei
am
încă mai am
în braţe trupul frumuseţii
pângărit de bale de priviri lascive de milă de urale
pe străzi fără capăt prin smog prin case răscolite de rât
îl duc
pe la troiţe lăsate de izbelişte
îl duc
şi-n tot acest timp bate o ploaie urâtă de fier
@
