Ce s-a întîmplat pe 11 septembrie 2001 în America ştie o lume întreagă. Dar pe 11 septembrie 1947, undeva în Moldova, după cel de-al doilea război mondial, într-o Românie cu bocancul sovietic pe grumaz? S-a născut Alexa Visarion, astăzi regizor de teatru şi film, absolvent în 1971 al I.A.T.C.-ului, profesor de regie la aceeaşi instituţie (U.N.A.T.C.). Omul nostru este şi un personaj, cu sînge slav clocotitor - se pare moştenit de la un bunic rus - coleric, pătimaş şi sensibil, rece, tăios şi intransigent însă cînd ceva sau cineva i se pune de-a latul sau strîmb gîndirii sale. Am văzut o parte din spectacolele sale - Unchiul Vanea, O noapte furtunoasă, Pescăruşul, Neînţelegerea (la Freiburg) - din filmele sale (înghiţitorul de săbii, Năpasta). L-am văzut pe 22 decembrie, în balconul revoluţionarilor din C.C. , pe urmă în imaginile din zilele acelea, în diferitele guverne ce s-au succedat rapid în funcţie şi s-au prăbuşit cam tot atît de iute. A fost director la Teatrul Mic, a înfiinţat mai tîrziu Teatrul româno-american, unde am urmărit zbuciumul lui Alexa Visarion de a face viabilă această nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani şi cînd, din disperare că premiera cu Pescăruşul nu va merge pînă la capăt, a intrat pe scenă, a jucat în propriul spectacol, înlocuindu-şi un actor căruia i se făcuse rău în faţa ochilor noştri, în timpul reprezentaţiei. A umblat prin lume, şi înainte de '89, şi după, a fost prin S.U.A., Franţa, Rusia, a văzut multe şi a cunoscut mulţi oameni, multe personalităţi cu care a vorbit, i-a privit, cu care a băut whisky sau vodcă, în funcţie de regiunea geografică în care a poposit. La noi, mulţi îl înjură, alţii îl admiră. Că aşa-i românul, schimbător. Acum cîţiva ani buni, am poposit împreună, la solicitarea amicului Victor Parhon, cîteva zile la Lugoj. Amîndoi acceptasem cu haz p