Cazul Treptow - istoricul americano-român, eroul unei sordide poveşti de pornografie şi pedofilie - e relevant nu atât pentru ceea ce deja se ştie, cât pentru ce nu se ştie. în urma insistenţelor presei, s-au adunat suficiente probe dacă nu pentru a-l condamna, măcar pentru a ne face o imagine asupra amplorii activităţii sale deviante. Mai palpitant, însă, decât viaţa sexuală a zâmbitorului istoric e felul în care el a ajuns la un statut de vedetă academică. Un statut pe care opera sa de până acum nu-l motivează deloc.

Refăcând, din articolele de presă, traseul biografic al lui Kurt Treptow, am obţine următoarea fişă de dicţionar: un tânăr american, fascinat de istoria României, soseşte în această ţară, după ce, în prealabil, făcuse studii doctorale cu Keith Hitchins - acesta, într-adevăr, un remarcabil istoric, ale cărui cărţi au şi fost traduse în româneşte. Tânărul îşi caută, mai întâi, un rost la Cluj, unde predă la universitate iniţial lecţii de engleză, apoi de istorie. în ambele cazuri, lucrurile se încheie prost. în primul, pentru că talentul său didactic nu se ridica nici măcar la nivelul onorabilului, în al doilea, pentru că membrii catedrei de istorie au sesizat tendinţa sa de a proslăvi mişcarea legionară şi pe Corneliu Codreanu, precum şi simpatia arătată generalului Antonescu. între o activitate didactică şi alta, amicul României contractează o căsătorie cu o localnică.

Episodul clujean se încheie oarecum în coadă de peşte. îl regăsim la Iaşi, gata să-şi continuie cariera - spun susţinătorii - fulminantă. Fulminantă - nu se ştie în ce domeniu, pentru că pe plan ştiinţific lucrările scrise de el nu depăşesc, după câte spun specialiştii, nivelul unor lucrări de seminar mai vioaie. Drept urmare, ecoul lor e cvasi-inexistent, iar în străinătate, nul. Cu toate acestea, dl. Treptow e considerat un "mare istoric", primit cu on