Dincolo de discursul premierului Nastase, anul universitar 2002-2003 a inceput, la Craiova, cu un mic scandal. Extras, inca fierbinte, din presa centrala, subiectul „mafiei“ din caminele studentesti a fost tratat de mass-media locale, acestea ambitionindu-se sa dovedeasca folosind argumente beton ca locurile de cazare fac obiectul unor tranzactii ilegale intre studenti. Ce a scapat insa ochiului vigilent al ziaristilor craioveni este insa faptul ca, la zece zile de la inceperea scolii, locurile in camine nu au fost integral ocupate. Caz in care, pentru existenta acestei „mafii“, o buna parte din vina o au chiar cumparatorii, care nici macar nu incearca sa obtina un loc in camin prin mijloacele legale.
Pentru ca bunicii i-au invatat ca, pina nu vezi, nu e bine sa crezi, reporterii GdS au hotarit sa cumpere un loc in Caminul 6, al Facultatii de Drept. Treaba a durat mai putin de un ceas si nu ar fi costat decit un milion si jumatate. Tot ce-a trebuit sa facem a fost sa il contactam pe Lucian Munteanu, tartorul incontestabil al caminului.
Desi intruchipam studentii care habar n-au cum merge treaba cu cazarea, Lucian ne-a servit cu o amabilitate si o promptitudine intru totul demne de un viitor avocat. A vorbit cu citiva colegi de camera, a dat citeva telefoane si, pina sa apucam sa bem un suc, rezolvase problema. Ne-a aratat chiar si bonuletul stampilat, asa cum se si cuvine din partea unui sef serios de camin. Singura problema era ca „fata care avea locul si a plecat vrea un milion jumate“.
„Ei, lasa, asta sa fie paguba noastra“, ne-am zis noi si am plecat croiti sa facem rost de bani.
Fiti smecheri, ca fraieri se tot gasesc!
Morala povestii de mai sus e ca piata neagra a locurilor din caminele studentesti profita insa din plin de naivitatea studentilor. Novicii din anul I pornesc in cautarea cazarii deja indoctrinati
