Pentru un adult, saracia este o adevarata pacoste, mai ales atunci cind nu are cu cine sa o imparta si incearca sa se descurce singur. Uneori reuseste, alteori nu. Este greu sa vezi astfel de oameni, coplesiti de grijile zilei de miine si imbatriniti prea devreme. Iar atunci cind iti iese in fata un pusti care nu are nici macar buletin, dar pe care viata l-a invatat sa se gospodareasca singur, nu stii pur si simplu ce sa crezi. Soarta iti poate parea nedreapta privind la micul „cersetor“ care gateste, spala, hraneste singur animalele din gospodarie, in timp ce „printisorii“ de aceeasi virsta nu au alta grija decit de a-si achizitiona un joc nou pe computer sau de a le aminti parintilor ca ei, pustii, trebuie sa tina pasul cu moda. Dar singurul sentiment care iti ramine cuibarit in suflet, atunci cind ai intilnit un astfel de copil, este unul de respect. Respect pentru virsta lui micuta, respect pentru vointa lui si respect pentru viitorul acestuia.

Nicolae Staicu are 14 ani si bralostitenii il alinta Piu, iar pe vecinul lui, care ii este si cel mai bun prieten, il cheama Constantin Boltasu si are 13 ani. Sint verisori si toata lumea din comuna Bralostita ii cunoaste.

Micuti de statura, balai, cu miinile batatorite de munca si cu fetele arse de soare, nu se deosebesc prea mult nici de colegii de clasa, nici de prietenii cu care au batut mingea prin glodul ulitelor. Nu au vreun talent anume, la scoala sint repetenti, iar daca vrei sa vorbesti cu ei, rosesc.

Dupa ce-i cunosti, ajungi sa-ti dai seama ca sint deosebiti. La virsta lor, cei doi micuti au invatat deja sa se lupte cu greutatile vietii, fara sprijinul parintilor sau al altor rude.

Nicolae Staicu locuieste singur de aproape zece luni, de cind i-a murit bunicul. A invatat sa-si gateasca, sa-si ingrijeasca orataniile si sa-si faca ordine. Si daca intri la el in curte, nu poti ga