- Social - nr. 200 / 11 Octombrie, 2002 - Cum era teatrul pe vremea studentiei dumneavoastra? - Acele vremuri pot sa le definesc ca o interiorizare a tuturor cetatenilor, o dezvoltare in ceea ce inseamna abordarea, comentariile si parerile fata de anumite acte culturale, care se faceau intr-o intimitate destul de restransa. Se gasea o refulare in fiecare spectacol, era o complicitate intre cei ce puneau in scena un anumit gen de spectacole, dintotdeauna caracterizate de originalitate, in care se cautau note critice sau de interpretare asupra unor gesturi ale guvernarii de atunci, ale perioadei cumplite Ceausescu. Se stia foarte bine de cenzura,dar un oarecare gest interpretat a fi de fronda in a aborda pamfletar o anumita problema sociala sau politica era unul de mare curaj din partea publicului. Acest lucru, cautarea intr-o carte a unor ganduri, sau intr-un spectacol, era ceea ce dadea frumusete. Modul in care toti gandeau segmentul mic, care aborda acest gen de spectacole culturale adevarate,era o implicare serioasa in a gasi ceva frumos.Pentru cealalta categorie de populatie erau manifestari de... masa, stiti, activistii urmareau indoctrinarea cu idealuri, iar ce ma supara e ca si astazi se desfasoara, in alte functii de decizii importante, aceiasi. Nu vreau sa ma consider un cetatean care a luat o pozitie critica la vremea de atunci, dar de fiecare data cand stiam ca intr-un spectacol nu poate sa se spuna mai mult decat e voie, il refuzam. O mare parte a vietii culturale de atunci se desfasura intre acceptarea unei situatii si cand nu erai satisfacut la un anumit gen, automat iti gaseai suficiente refulari in intimitate. Aceasta era constituita in Targu-Mures din bisericute foarte inguste, comunitati, lumea studenteasca ce se manifesta intr-un anturaj de pana la zece persoane, care ne stiam foarte bine, nu ne suspectam unii pe ceilalti. - Ati "beneficiat"de