- Editorial - nr. 200 / 11 Octombrie, 2002 Legea pentru protejarea limbii romane", votata, lunea trecuta, in Camera Deputatilor, cu 222 de voturi pentru, 37 - contra si 27 de abtineri, a starnit vii si diverse reactii. Aplaudata dupa anuntarea rezultatului votului, "Legea Pruteanu" - cum va fi numita de acum incolo - a fost laudata si considerata de unii deosebit de utila. Altii au hulit-o si au trecut chiar si la atacuri imunde, la persoana, abordand, in locul unei necesare obiectivitati, absolut necesara in astfel de cazuri, pozitii absurde si jenante, degenerand in regretabile afirmatii. Asociin-du-l pe initiator cu un cal, cel care recurgea la astfel de comparatii, pe un post de televiziune, se autodesfiinta! Din pacate, pe alocuri, textul legii a fost lasat deoparte, sagetile veninoase, echivalente cu injuria, cu calomnia, cu limbajul ca la gura cortului, fiind indreptate asupra senatorului George Pruteanu, unul dintre parlamentarii nostri scoliti, cu o solida cultura, cu un doctorat in specialitate, cu opinii demne de un profesor universitar. N-am vrea sa insistam prea mult asupra lor, dar nu am dori nici sa galopam, cu atata distanta nepasare si usurinta, peste unele aberatii sustinute de inamicii si de denigratorii senatorului Pruteanu. De-a dreptul jenanta, penibila de-a dreptul, s-a dovedit pozitia unui director de ziar central, atoatestiutor, care incurca, lamentabil, nationalismul cu sovinismul si cu extremismul, care, in postura de cioclu, a cam scapat caii cu totul, insultand josnic, improscand cu venin in stanga si in dreapta, vituperand, blamand, denigrand, spunand numai ineptii. Expresiile curgeau precum boabele in cosul morii, fara nici un control, indrumand gandul telespectatorilor spre credinta ferma ca zeul Bachus l-a coplesit din plin, inca de la nastere, cu toate "darurile", pe marele nascocor de ocazie. Cateva "mostre" sunt indestulator de