- Social - nr. 201 / 14 Octombrie, 2002 Citesc cu stupoare, recunosc, etichetarile care imi sunt adresate, intr-un articol sub semnatura lui Szucher Ervin, in "Krónika" de sambata, 5 octombrie a.c. Surprinderea mea, in fata unor afirmatii total necontrolate, a invectivelor si a relei-credinte, este cu atit mai mare, cu cat, desi motive suficiente as fi avut, nu am atacat vreodata nici publicatia care gazduieste, in ce ma priveste, lipsa fair-play-ului echivalenta cu injuratura, nici nu am sarit la beregata vreunui coleg gazetar maghiar de la respectiva publicatie. De fapt, nu-i prima oara cand "slujbasi" - sa-mi fie iertat ca nu-i numesc gazetari, tocmai pentru a nu jigni nobila noastra profesie, a formatorilor de opinie! - m-au atacat, fara vreun motiv cat de cat serios, cand s-a scos sabia impotri-va-mi, cand au lovit in subsemnatul, pentru simplul motiv ca am convingerile mele, de nezdruncinat, ca tin la mandria si la demnitatea mea de roman ardelean, la care nu voi renunta niciodata! Poate ca pe domnul Szucher il deranjeaza ca am scris mult despre durerile Neamului, ca am adus la suprafata, aici, in Ardeal, multe adevaruri incomode despre masa crele din zilele urmatoare cedarii unei parti din trupul tarii Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, despre crimele abominabile de la Ip, Treznea, Sarmasu, Moisei, Sucutard, Muresenii de Campie, Prundu Bargaului, despre monumentul "Hungaria" (al Ungariei Mari) de la Arad, inchinat celor 13 generali, calai ai romanilor ardeleni, despre infrangerile lui Bela Khun, trimisul lui Lenin la Budapesta, in fruntea Republicii Staturilor, despre criminalul conte saman - Wass Albert, despre macularea nepermisa a memoriei maresalului Ion Antonescu, despre manifestul urii si al crimei oribile - "Nincs kegyelem!" ("Fara indurare!"), despre bisericile ortodoxe si greco-catolice demolate si arse, in perioada 5 septembrie 1940 - sep