Arta ceramicii scrie prin materiale si tehnicile ei o istorie a carei virsta este cea a umanitatii. Si totusi, in ultimele decenii, datorita asimilarii in zona ceramicii a noilor experimente ale artelor vizuale, insasi dezbaterea cu privire la statutul de arta aplicata sau decorativa a devenit irelevanta. Cald, prietenos-comunicativ, obiectul ceramic, fie el vas, figura ori compozitie spatiala/sculptura/instalatie, este un obiect in sine.
Cu zile in urma, in elegantul atelier al Gherghinei Costea, am avut sansa intilnirii cu un interesant grup de artisti ceramisti din Bucuresti: Daniela Faenis, Vasile Cercel, Ioana Setran, Cristina Russu. Argumentul si provocarea discutiei s-au datorat, in parte, domnului Valeriu Costea, care a regizat trei ore de prezentare a celui mai important eveniment din lumea internationala a ceramicii: intilnirea la Atena a membrilor Academiei Internationale de Ceramica, ocazie prin care institutia aniversa si cei 50 de ani de existenta.
Academia Internationala de Ceramica
Organizatie non-profit, al carui birou central are sediul in Muzeul Ariana din Geneva (Elvetia), Academia are scopul de a incuraja relatiile si comunicarea dintre ceramistii din intreaga lume, de a facilita relatiile lor cu institutiile si asociatiile culturale, muzeele, curatorii si colectionarii de arta. La fiecare doi ani, membrii Academiei se intilnesc pentru o serie de conferinte si prezentari, secondate de expozitii ample care radiografiaza temporal si geografic arta ceramicii. Anul acesta, Greciei i-a revenit rolul de organizator/gazda a evenimentului, iar expozitiile gindite pentru aceasta manifestare au fost prinse strategic in Olimpiada Culturala 2001-2004: 450 membri ai Academiei din 56 tari – artisti, reprezentanti ai unor institutii de invatamint, ai galeriilor, critici si colectionari –, un program dens al prezentarilor,
