Recuzita Partidului
Alfabetul comunismului se invata de timpuriu. Uniforma de tergal, cu sapca „S.G.“ cartonata pe dinauntru, cravata de pionier sau „soim al patriei“, matricola mirosind a vopsea, bluzele gen tabla de sah alb-albastra, din „BBC 100 %“, zimbetul si florile tovarasei invatatoare, bancile austere, date cu smirghel, creta invelita in hirtie rosie, portretul „iubitului conducator“, copertele obligatorii (si inutile) ale caietelor, stilourile „Flaro“, „sugativa“ si „Pic“-ul, guma chinezeasca de sters, cu arome de ananas si portocale, penarele cit franzela si riglele minuscule din plastic, ghiozdanele incarcate cu manuale de-un kilogram, sapunul si prosopul cu initialele posesorului cusute pe margini sint doar citeva dintre ingredientele didactice ale sistemului educational din „epoca de aur“. Fotograme ale unei copilarii mistificate, imaginile detasamentelor in miscare, tropaind in careu, asemeni cohortelor romane, cu steagurile Patriei si Partidului filfiite disciplinat prin fata metodistilor locali, ramin emblematice pentru primii ani de scoala – interval in care micutii sint initiati in tainele „socialismului stiintific“ si ale adulatiei ceausiste. De altfel, „micut“ si el la vremea lui, autorul acestui studiu se poate lesne vedea in anul 1974, adus de bunici in curtea Scolii Generale nr. 24 din spatele salii Floreasca, defilind cu un ghiozdan nepotrivit (cel alb, de gradinita) prin dreptul directorului Barbulescu, zis „Gusa“.
Profesori, metodisti, activisti
Cele trei mari obiective nedeclarate ale invatamintului ceausist, usor recuperabile din manualele epocii (cu precadere din Abecedare), apar astazi ca strategii majore de manipulare a personalitatii in directia asimilarii, acceptarii si perpetuarii comunismului ca normalitate bio-sociala: disciplinarea (avind ca scop difuzarea fricii controlate si instit
