Parca dupa o abordare "una calda, una rece" - care, la o analiza atenta, se si potriveste in cazul Romaniei - Raportul mentioneaza reusitele din ultimul timp in stabilizarea economiei, scaderea inflatiei, relansarea cresterii economice si majorarea rezervelor valutare, dar, in contrapozitie, slabele performante in promovarea reformelor de structura in economie, singurele care pot de fapt sa sustina o dezvoltare durabila. Sectorul de stat neperformant ramane masiv, privatizarea, din motive complexe si indeosebi din lipsa de cumparatori, inainteaza incet, iar lichidarile in randurile intreprinderilor producatoare de pierderi, care sa ajute la despovararea economiei, bugetului si populatiei, nu sunt de consemnat. Sporirea fabuloasa a datoriilor restante in economie, precum si accentuarea indisciplinei financiare, sumele neonorate de rau-platnici fiind mereu mai mari, sunt realitati grave pe care Raportul nu le poate ocoli. Ca si rolul contraproductiv al climatului neprietenos de afaceri, afectat de dispozitii juridice si administrative greoaie si de birocratie.
Culorile cele mai negre sunt rezervate in Raport - si pe buna dreptate - situatiei din domenii conexe economiei, dar cu impact major asupra acesteia: coruptia institutionalizata, absenta unei reglementari minime a conflictului de interese in activitatile depuse de demnitari si functionarii publici, starea jalnica a justitiei, clientelismul politic, subordonarea politica si incapacitatea administratiei publice.
O bila alba cucerita de Romania prin respectivul Raport de tara este consemnarea datei-tinta 2007 pentru aderarea la Uniunea Europeana. Aceasta data-tinta este, fara indoiala, in principiu importanta, pentru ca ofera o perspectiva, desi nu este vorba de un angajament al UE, ci doar de a se lua act de o dorinta a partii romane, careia ii revine integral misiunea de a si-o respecta. @N
