Înainte de a fi fost cunoscut cititorilor - cel puţin cititorilor din România - prin opera sa bogată, insolită, plină de farmec, numele lui Salman Rushdie a făcut vîlvă datorită extraordinarei întîmplări care i-a fost hărăzită: condamnarea la moarte, de către fundamentaliştii islamici, pentru cartea sa, Versetele Satanice. Carte considerată a fi un sacrilegiu, o insultă adusă religiei musulmane. Condamnare care l-a făcut pe autorul de origine indiană să se refugieze sau, mai bine zis, să se ascundă în Anglia. Ani de zile a dăinuit crunta ameninţare cu moartea şi atenta păzire a autorului, în timp ce operele lui cucereau întreaga Europă şi cele mai înalte distincţii: "Booker Prize" şi "Booker of Booker" pentru romanele Grimus şi Midnight's Children (Copiii din Miez de Noapte, tradus şi la noi), "Prix du Meilleur Livre Etranger" pentru romanul Shame (Ruşinea, tradus şi în limba română), "Writers'Guild Award" pentru Haronn and the Sea of Stories, "EU's Aristeion Prize for Literature", pentru The Moor's Last Sigh. în 1989, Rushdie a primit în Germania distincţia de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincţie de "Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor". Cărţile sale au fost traduse în treizeci de limbi.

Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 şi aflat în traducere la Editura Polirom, este ţesut, ca şi celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei şi mitologiei orientale, hinduse, cu largi incursiuni în magia folclorului indian, în vraja Orientului. Pe acest fundal de O mie şi una de nopţi, o poveste de dragoste vibrantă - integrabilă în galeria legendarilor amanţi, de la Tristan şi Isolda la Romeo şi Julieta - plasată însă, paradoxal, în lumea cîntăreţilor rock. Un amalgam ameţitor între lumea pragmatică, ultramodernă a rockerilor, a culturii pop, suprapusă, sau mai curînd interfera