Nu cred că dl Constantinescu a făcut bine adunînd într-o singură carte, de dimensiuni dezarmante, memorii, documente de tot felul şi analiza sa la ce face noua guvernare. Se poate accepta ideea că e o carte pentru istorie, dar istoria poate că are şi alte treburi decît să citească din scoarţă în scoarţă uriaşul op al fostului preşedinte al României. Istoria mai are şi prostul obicei că nu se scrie singură, aşa că măcar din prudenţă dl Constantinescu ar fi trebuit să-şi subîmpartă cartea în mai multe cărţi, accesibile ca preţ istoricilor. Pentru comentariul imediat, ea ar fi trebuit să se potrivească şi cu portofelul comentatorilor politici, iar pentru influenţarea opiniei publice sau măcar pentru curiozitatea omului de rînd dl Constantinescu ar fi avut datoria să ţină seamă de dimensiunile salariului mediu pe economie, înainte de a publica o carte care costă, la stand, 1.500.000 de lei.

Atît cît am citit din memorialistica dlui Constantinescu am fost nemulţumit iniţial de lipsa ei de concizie. N-au trecut totuşi decît doi ani de cînd fostul preşedinte a părăsit Cotroceniul încît cealaltă carte, cea a faptelor Puterii, e încă proaspătă în mintea alegătorilor. Prea multe detalii şi prea multe justificări, care mie, unuia, îmi amintesc în rău de ezitările, nenumăratele ezitări ale preşedintelui Constantinescu.

Există o mare justificare a dlui Constantinescu, aceea că a avut încredere în persoane care nu au meritat încrederea sa. Aici cred că memorialistul trebuia _să-şi pună întrebarea cine e mai vinovat? Cel care i-a solicitat încrederea sau cel care i-a acorda-_t-o? Iau un exemplu dintre cele mai izbitoare - Costin Georgescu, şeful SRI după Virgil Măgureanu. Mut, incapabil şi tranzacţionist, dl Georgescu nu făcea nici de şef de piaţă la Matache. Sub noua Putere, cel care ar fi trebuit să fi fost un om de încredere al fostei Put