- Istoric - nr. 204 / 17 Octombrie, 2002 In perioada teroarei ungaro-horthyste, in partea de nord-vest a Romaniei, 5 septembrie 1940 - 15 martie 1945, populatia romaneasca si evreiasca a fost supusa la cele mai mari cruzimi, crime si masacre, schingiuiri si batai din motive etnice si religioase, in scopul ungurizarii acestor etnii. In multe localitati ungurizarea fortata a si reusit. Pe romanii si evreii care au refuzat ungurizarea, autoritatile ungaro-horthyste i-au schingiuit in mod barbar prin lagare, detasamente de munca fortata, inchisori si ghetouri infiintate la tot pasul in Transilvania de nord rapita de la Romania, prin Diktatul fascist de la Viena, din 30 august 1940, cu "sprijinul" tarilor Europei occidentale: Germania, Italia, Anglia, Austria, Ungaria si altele. Astfel, in perioada administratiei si teroarei ungaro-horthyste din Transilvania de nord-vest au fost ucisi miseleste sau dusi pe drumul fara de intoarcere peste 158.000 de romani, evrei, slovaci, romi si chiar unii maghiari cu vederi umaniste si democratice. Conducatorii statului ungaro-horthyst cunosteau bine faptul ca un popor fara o cultura, religie si mai ales fara conducatori si intelectuali este sortit pierii sigure. Tocmai de aceea, teroristii horthysti au urmarit exterminarea, prin ucidere si tortura, a intelectualilor romani. In cele ce urmeaza redam cateva exemple de intelectuali romani ucisi de armata, jandarmii si organizatiile horthyste in Ardeal: I). Preoti si protopopi romani impuscati de horthysti: Andrei Bujor (Muresenii de Campie, judetul Cluj), Aurel Campian (protopop in Huedin, Cluj, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia pe baza de credentional), Petru Chesches (Silea, Alba, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia), Traian Costea (Traznea, Salaj, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 De