- Cultural - nr. 205 / 18 Octombrie, 2002 "Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, si sa-si ia crucea sa, si sa-Mi urmeze Mie" _ Hristos. Practicata din antichitate, rastignirea prin crucificare a fost cea mai cruda modalitate de condamnare la moarte. Conform preceptelor juridice ale vremii, cel gasit "vinovat" de anumite abateri disciplinare era obligat sa ispaseasca pedeapsa capitala prin fixarea sa pe o cruce de lemn, unde era lasat sa moara. De regula, rudele si prietenii crucificatului nu rezistau emotional unui astfel de supliciu infiorator… Etimologic, termenul cruce deriva din latinescul crux si, in sens larg, s-a concretizat ca reprezentare incipienta, intr-un par ascutit. Pe acest groaznic instrument de tortura, condamnatul era atarnat legat la maini, pana cand survenea moartea sau era tras in teapa. Cu elocventa-i specifica, inteleptul scriitor Seneca a descris, in "Epistolele" sale, procedura tragerii in teapa: parul intra prinpartile private si iesea pe gura… Desi exista lacune referitoare la originea istoricului crucii, se cunoaste totusi ca abia mai tarziu lemnului vertical i s-a adaugat unul transversal. Sub aspectul informatiilor de natura istorica, "apogeul" crucificarii coincide cu vremea suprematiei Romei. Se stie ca intinsul Imperiu Roman, constituit prin forta militara, dispunea de cea mai puternica armata din lumea antica, gata oricand sa suprime, aspru, eventualele tendinte de insubordonare. Practic, crucificarea a constituit una din cele mai importante forme de violenta care a caracterizat "barbaria" administratiei romane, rapid generalizata in Imperiu si considerata de Cicero, pe buna dreptate, "cea mai cruda si mai teribila pedeapsa". Ca urmare a ingeniozitatii macabre a romanilor, nu a existat o tipologie unica de rastignire… De aceea, dupa modul unirii celor doua lemne, crucea romana era conceputa in forma majusculei T