- Editorial - nr. 205 / 18 Octombrie, 2002 Istoria neamului nostru a fost un nesfarsit sir de suferinte si umiliri, de revolta si oprimari. "Ne-a fost Cel Sfant tarie", am tinut piept tuturor vicisitudinilor si am dovedit tuturor rautatilor ca radacina adanca a Neamului, din ogorul romanitatii, poate fi rasucita, uneori, dar este greu, imposibil chiar, de rupt. Ne-au stat drept argument si chezas, intotdeauna, continuitatea, vechimea noastra si dainuirea aici, in Ardeal, pe mosia stramosilor si a mosilor nostri. Poate ca aceste randuri nu ar fi ajuns sub ochii Dumneavoastra, dragi cititori, daca nu ar fi inca destui cei care incearca sa ne dea "sfaturi", considerand ca nu ar fi deloc bine sa venim azi, cand tocmai vrem sa accedem in NATO si in UE, sa-i "plictisim" si sa-i "indispunem" pe mai-marii Europei si ai zilei,cu trecutul, cu suferintele Neamului, cu istoria noastra gemand de durere. Considerand ca "cei care uita nu merita", ca istoria astfel aruncata sub valul trecutului si abandonata s-ar putea sa fie retraita de uituci, stim prea bine ce vor cititorii "Cuvantului liber" si ce trebuie sa facem noi. Vom continua sa venim in fata Dumneavoastra cu noi date, vom persevera in aratarea adevarului, oricat de dureros ar fi el, oricat ar deranja sensibilitatile unora, pana ce toti cei care voit au intors spatele istoriei, ignorand-o, vor recunoaste nedreptatile care ni s-au facut, precum si crimele abominabile comise si isi vor cere scuze. Pentru ca am fost, suntem si vrem sa fim stapani, aici la noi acasa! Forta unui diktat, impus prin strambe arbitraje, nu ne-a indoit, nu ne-a frant vointa. Ne-a dat tarie Bunul Dumnezeu si, deopotriva, lectia inaintemergatorilor Decebal, Menumorut, Gelu, Glad. "Noi, nici din dragoste, nici de frica nu dam din pamantul nostru, nici macar o palma!" - raspundea Menumorut, cu demnitate romaneasca, trimisilor obraznici ai regelui Árp