De inima albastra. In Romania, alcoolul este dat in urmarire generala. Cum e prins, pe loc e baut. Duhul care iese din sticlele de alcool romanesc este insa mai negru ca in alte parti. Pana prin 2014, spune Uniunea Europeana, romanii ar trebui sa-si dezradacineze vreo trei sferturi din vii. Nu sunt...
De inima albastra
In Romania, alcoolul este dat in urmarire generala. Cum e prins, pe loc e baut. Duhul care iese din sticlele de alcool romanesc este insa mai negru ca in alte parti. Pana prin 2014, spune Uniunea Europeana, romanii ar trebui sa-si dezradacineze vreo trei sferturi din vii. Nu sunt de soi, iar vinul nu are origine controlata. Viile Romaniei se intind pe vreo 300 de mii de hectare si zeci de mii de hectare dintre acestea ar trebui defrisate pentru ca sunt ocupate de soiuri de proasta calitate. Aceasta recomandare a fost un dus rece pentru toti patriotii sau degustatorii care spun ca la mijloc e un complot international impotriva Busuioacei de Bohotin. Pana mai ieri, despre vinul romanesc se vorbea la superlativ. Cine mai avea podgorii ca ale noastre? Alaturi de mamaliguta si de sarmale, vinul facea parte din vocabularul de baza al culturii noastre, greu sa acceptam ca eroul nostru gastric nu este prea gustat in strainatate. Putem accepta ca industria este necompetitiva, ca laptele are de patru ori mai multi germeni decat cel produs in Uniunea Europeana, ca in zootehnie stam bine doar la colectarea melcilor. Producatorii si consumatorii autohtoni nu pot accepta insa ca vinul din podgoriile romanesti este un vin banal, desi a fost stricat de agricultura comunista, care voia productii record la hectar. Poate si pentru ca in perioadele negre ale istoriei recente, romanul se incalzea, vorbea, se iubea cu sticla de vin prost, nelipsita din alimentare. Comunismul si alcoolismul erau spritul clasei muncitoare.
Asadar, cum ar putea cred
