De multe ori marile bombe de presa, odata lansate, sunt insotite de un fenomen similar lanternei bagate in ochi. Lumina te orbeste si nu mai vezi mutra celui din spatele ei. In cazul americanului acuzat de pedofilie, Kurt Treptow, as putea spune ca au fost doua lanterne: una spectaculara (imagini scabroase pe internet, declaratii socante din partea victimelor sau a parintilor acestora, balbaiala organelor de ancheta si arestarea in sine) si una politica. Probabil ca daca nu si-ar fi bagat politicul coada, toata aceasta afacere s-ar fi cosumat repejor si cu mult mai putin zgomot. Nu spun in ce sens. E posibil ca americanul sa fi scapat basma curata, la fel cum e posibil (desi am mari indoieli in aceasta privinta) sa fi fost arestat. Ce se afla insa in spatele lanternei? Faptul ca statul roman da dovada de o superficialitate de-a dreptul imbecila in ce priveste asigurarea unui grad minimal de protectie a copilului.

Ca de fiecare data cand presa a scos la iveala problematici de fond - cu maxim impact social, dar ramase in suspensie - si in acest caz s-au invocat vicii de procedura, ori carente legislative. Cutremurator, daca stai sa te gandesti ca potrivit legislatiei romanesti acest scelerat venit de peste ocean ar fi putut scapa doar cu o amenda dupa ce a nenorocit niste copii! A trebuit sa urle presa pentru ca premierul Nastase, dupa ce a tacut chitic aproape o luna, sa se trezeasca vorbind ca se impun pedepse mult mai aspre pentru asemenea fapte. Ba chiar a sugerat nu ar avea nimic impotriva pedepsei cu moartea! Ca sa vezi... Da bine la imagine o asemenea declaratie, nu-i asa? Totusi, de ce organele de ancheta s-au miscat atat de confuz, de parca si-ar fi dat silinta sa musamalizeze acest caz si nu sa-l rezolve?

In alta ordine de idei, gradul de implicare a institutiilor de stat avand ca obiect ocrotirea copilului lasa loc multor comentarii. Unii