•Cunoscut ca oras al teilor, Iasul a avut un cu totul alt statut •La sfarsitul secolului al XIX-lea, iesenii isi preumblau pasii pe strazi marginite de salcami •In timp, datorita conditiilor nefavorabile, salcamii au fost inlocuiti cu tei •In Iasi, primii o mie de tei au fost plantati in primavara anului 1893
Obisnuiti la fiecare inceput de mai cu parfumul florilor de tei, putini ieseni cunosc statutul pe care l-a avut odata orasul. Rasfoind putin publicatiile sau monografiile de acum 100 de ani, iesenii ar avea surprinderea sa constate ca municipiul Iasi a fost la inceput orasul salcamilor, si nu al teilor.
Comuna Copou
Povestea incepe prin anul 1891, cand Primaria si Prefectura au hotarat de comun acord plantarea de arbori, de o parte si de alta a drumului care uneste Breazu de Iasi. Pentru realizarea acestui proiect ambitios, in acel an au fost plantati, din dreptul gradinii Ghica si pana in apropierea Scolii Normale (NR - fosta Gradina Peister), salcami si castani cumparati de autoritatile locale de la pepiniera acestei scoli. Respectandu-se parca o lege nescrisa si transmisa in timp, proiectul s-a lovit de primele piedici: arbustii au inceput sa fie rupti de soldatii care faceau instructie, de oamenii care carau piatra pentru asfaltarea strazii sau de satenii ce se indreptau spre targ pentru a-si vinde marfa. Noroaiele fiind mari, trecatorii rupeau crengile copacilor pentru a-si curata incaltarile sau rotile carutelor. Arbustii reprezentau de asemenea o sursa de hrana si pentru vitele cetatenilor din comuna Copou.
Distrugerile si pagubele inregistrate au fost din ce in ce mai mari, fapt ce a determinat conducerea Primariei sa se adreseze Comandantului Corpului IV Armata, caruia ii cerea sa mobilizeze soldati pentru "incetarea unor asemenea stricaciuni aduse acestei sosele, atat de importanta pentru comunicatie s
