…ca la concurs
Pesemne, bani au fost gramada la Timisoara, din moment ce juriul Festivalului Dramaturgiei Romanesti nu s-a calicit la premii. Peste 66% din concurenti au fost fericiti de sistema onorabilului prezidiu analitic. Capitolele susceptibil premiabile au marcat intre trei si cinci nominalizari, iar ex-aequo-urile au coborit in valuri peste sala in delir. Problema nu e defectul axiologic – premiile au vizat realmente cele mai bune elemente din festival, nu insa si nominalizarile –, ci incapacitatea membrilor juriului de a-si dovedi responsabilitatea. De unde si aura de neseriozitate, in loc de concluzie, ca sa zic asa. Avalansa premiilor nu a facut posibila, ca atare, nici publicarea lor completa in numarul trecut, asa incit le vom detalia acum, alaturi de o scurta privire asupra spectacolelor teatrului gazda.
Marele premiu, pentru cel mai bun spectacol, l-au obtinut, umar la umar, Regele moare al lui Victor Ioan Frunza, de la Theatrum Mundi, si Tara lui Abuliu montat de Horatiu Malaele la Comedie. Ce sa mai fi cautat la nominalizari Napasta de la Craiova, e greu de inteles. Premiul pentru regie l-a obtinut Victor Ioan Frunza pentru ale sale Regele moare si Lectia (cel din urma de la Teatrul Csiky Gergely, din Timisoara). De unde si pina unde, oare, in concurenta cu Kincses Elemer, regizor care de destui ani isi dovedeste lipsa de vitalitate spectacologica? Apreciabil curajul juriului de a acorda Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina Claudiei Ieremia, de la teatrul gazda – pentru doua roluri, in spectacole dupa Caragiale si Eminescu –, in concurenta cu nume sonore precum Natasa Raab, Ileana Stana Ionescu ori Florina Cercel. Firesc, la masculin, Marius Bodochi s-a detasat cu al sau Beranger.
La scenografie, putirinta juriului iar s-a impiedicat in nestiinta de a opta intre Adriana Grand si Maria Miu, asa ca
