Pentru ca am considerat ca nu e o decizie de mare efect sa incetezi, la un moment dat, colaborarea cu o publicatie, nu am crezut ca e necesar sa dau explicatii patetice in legatura cu „plecarea“ mea de la Romania literara. Numai ca au aparut deja atacuri jenante din partea redactorului-sef Alex. Stefanescu. Si atunci, ma vad nevoit sa fac niste precizari. In suplimentul Ziarului financiar, Ziarul de duminica, Alex. Stefanescu incearca un atac la adresa fostilor colaboratori. De fapt, arunca pe hirtie niste frustrari, pe care, inteleg din text, le-a avut dintotdeauna, dar pe care nu le-a putut exprima pina acum, din motive de „curaj“, probabil. Putea sa-si exprime astfel de nemultumiri pe cind inca mai publicam in Romania literara. Paradoxul e ca Stefanescu nu-si numeste „inamicii“, dar comite atac la persoana in toata regula.
De ce porneste astfel de atacuri ridicole? Pentru ca l-au enervat foarte tare citeva ironii aparute in Evenimentul zilei la adresa Uniunii Scriitorilor. Din aceasta cauza, dumnealui pune la indoiala moralitatea „criticilor ratacitori“. Mai face treaba asta si ca sa-i asigure el pe amatorii de publicistica literara ca eu si alti citiva nu meritam sa fim bagati in seama. Ii acord atentie acestui scriitor pentru ca el e vocea unui grup de oameni care gindesc la fel de rudimentar. Apararea breslei/turmei, discursuri de tip sindicalist, cam asta face Alex. Stefanescu. Daca in spatele domniei sale nu s-ar afla acel detasament de scriitori, textul cu pricina nu ar fi meritat, bineinteles, nici un raspuns.
Dupa Stefanescu, noi am fi niste comunisti care incearca sa atite poporul impotriva scriitorimii. Pina acum nu am atitat poporul decit pentru ca sa mai cumpere macar o carte-doua, acolo. Chestiunea cu „comunismul“ mi s-a parut extrem de amuzanta. Poate ar trebui sa facem niste relecturi din presa anilor ’80, ca sa-i amintim dlui Al
